PRECURSORII MARII UNIRI

„ … Tot ceea ce Simion Bărnuţiu a propovăduit ca formă de manifestare naţională pentru fii naţiunii sale, virtuţile neamului românesc şi binecuvântarea atotputernicului ne-a dat să înfăptuim (la 1 Decembrie 1918 – n.n.). Avem libertate naţională, avem împărăţia noastră proprie, în ea avem votul universal şi avem dezrobirea iobagilor şi exproprierea. Dar să nu uităm că toate acestea le-am realizat pentru că poporul românesc de dincoace de Carpaţi şi-a ţinut jurământul sfânt dat acum 82 de ani (la 15 mai 1848 – n.n.) pe Câmpia Blajului în faţa lui Dumnezeu, de 40.000 de români adunaţi, de a nu-şi părăsi credinţa şi nădejdea în Dumnezeu, de a nu-şi părăsi limba şi datinile şi şi-a dat viaţa pentru drepturile naţiunii care sunt mai scumpe decât oricare alte bunătăţi”.

(fragment din discursul impresionant rostit de Iuliu Maniu pe data de 7 septembrie 1930, la Şimleu Silvaniei, cu ocazia dezvelirii bustului lui Simion Bărnuţiu, în faţa primului liceu românesc din Sălaj, înfiinţat în anul 1919, care-l are ca patron spiritual pe marele nostru înaintaş, înmormântat în cripta bisericii din Bocşa).

MARELE RĂZBOI

Iuliu Maniu și Victor Deleu în Marele Război

 În momentul izbucnirii războiului, Iuliu Maniu nu a acceptat să semneze declaraţia cerută de guvernul de la Budapesta, prin care se solicita intrarea României în război alături de Austro-Ungaria, şi a refuzat categoric să-şi pună semnătura pe o declaraţie de fidelitate faţă de Regatul Ungariei.

În aceste condiţii, în luna mai 1915, Iuliu Maniu a fost recrutat la Aiud şi încorporat în armata austro-ungară. A fost încorporat pe nedrept în Marele Război, deși era scutit, în calitatea sa de jurisconsult al Mitropoliei Greco-Catolice de la Blaj.

După ce a efectuat un scurt stagiu pe frontul rusesc, Iuliu Maniu a fost trimis în Italia, unde a îndeplinit funcția de ofițer de artilerie al Regimentului 26 (gebirgs), la brigada de infanterie germană, pe frontul sudic, în munții Tirolului.

Înrolat în armata austro-ungară încă din primele zile ale izbucnirii Marelui Război, Victor Deleu a fost trimis ca ofițer, pe frontul din Bucovina. La scurt timp, în luna octombrie 1914, cade prizonier la ruși, pe frontul de la Iacobeni. Trimis în lagărul de la Darnița, el devine comandant al voluntarilor români ardeleni din Rusia, care au ajuns la Iași în luna iunie 1917 și s-au pus în slujba armatei române.

MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ DE LA ALBA IULIA –

1 DECEMBRIE 1918

 Anul 1918 are pentru români o dublă semnificaţie: s-a încheiat Primul Război Mondial care a adus mari suferinţe întregii omeniri şi s-a realizat unitatea statală a tuturor românilor. În anul 1918, pe cale plebiscitară s-au unit cu România vechile provincii românești: Basarabia, Bucovina şi Transilvania. Acestea au fost înglobate prin forţă de două imperii anacronice: Imperiul austro-ungar şi Imperiul ţarist.

LA ALBA

În şedinţa din data de 20 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central din Arad a hotărât convocarea unei  Adunări Naţionale pentru ziua de 1 Decembrie, la Alba Iulia. Totodată s-au făcut toate demersurile pregătitoare pentru buna desfăşurare a acestei adunări, organizarea alegerilor de deputaţi, păstrarea ordinei şi alte măsuri administrative.

S-au format cercuri electorale în toate judeţele Transilvaniei, cu scopul de a-i alege pe reprezentanţii românilor care urmau să plece la Alba Iulia să hotărască soarta Transilvaniei.

În judeţul Sălaj s-au format 5 cercuri electorale şi anume:

• cercul Zalău
• cercul Șimleu
• cercul Dioșod ( Jibou )
• cercul Cehu Silvaniei
• cercul Tăşnad ( în prezent aparține de jud. Satu Mare )

Delegaților aleși li s-au adăugat reprezentanții asociațiilor culturale: (despărțămintele –  Astrei, Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, Reuniunii Femeilor Române Sălăjene) și delegații de drept ai clerului.

În total, din întreaga Transilvanie au fost aleși 1228 delegați, care în ziua de 1 decembrie 1918, în sala Casinei Militare (azi Sala Unirii) din Alba Iulia au votat Unirea Transilvaniei cu România. Istoricele hotărâri au fost aduse la cunoștință celor peste 100.000 de români prezenți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

Rolul personalităților sălăjene în Marea Unire

 George Pop de Băsești – președinte al Partidului Național Român din Transilvania, al Adunării Naționale de la Alba Iulia și al Marelui Sfat Național, parlamentul provizoriu al Transilvaniei

Iuliu Maniu – unul dintre principalii organizatori ai Adunării Naționale de la Alba Iulia și președinte al Consiliului Dirigent în guvernul provizoriu al Transilvaniei.

Victor Deleu – comandant al voluntarilor români ardeleni din Rusia, unul dintre cei opt secretari al Adunării Naționale de la Alba Iulia și secretar general al Resortului (ministerului) de Interne din cadrul Consiliului Dirigent.

Gheorghe Pop de Oarța – preșdinte al Consiliului Național Român pentru comitatul (județul) Sălaj și primul prefect al județului Sălaj după Marea Unire.

Coriolan Meseșian – comandantul Gărzii Naționale Române din Șimleu Silvaniei.

Album de familie – Iuliu Maniu

Artizan al Unirii Transilvaniei cu România, președinte al Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei, președinte al Partidului Național și Național-Țărănesc, prim-ministru al României în trei guverne între 1928-1933, lider al opoziției democratice din România, Iuliu Dumitrie Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în orașul Şimleu Silvaniei, din părinţii Ioan şi Clara Maniu. A fost botezat pe data de 1 august 1873, avându-i ca naşi de botez pe unchiul său, Iuliu Coroianu, jude cercual la vremea respectivă, autorul Memorandumului de la 1892 şi pe Carolina Pop.

Tatăl său, Ioan Maniu era nepotul de soră al marelui nostru înaintaş sălăjean, Simion Bărnuţiu, care l-a întreţinut la studii. După ce a fost nevoit să renunţe la studiile teologice, Ioan Maniu le-a urmat pe cele juridice, la Pesta şi Viena, unde şi-a obţinut doctoratul, în anul 1862.

Mama lui Iuliu Maniu, Clara, era fiica vicarului Silvaniei, Demetriu Coroianu şi s-a născut la Bobota, în anul 1842, pe când tatăl său era preot în această mare comună românească.

Ioan şi Clara Maniu s-au căsătorit pe data de 16 februarie 1865, iar din fericita lor căsătorie au rezultat următorii copii: Scipio (+ 8 ani); Cassiu, fost avocat, publicist şi profesor universitar de drept la Cluj; Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Năsăud; Ioan (+ 7 ani); Iuliu, marele om politic; Sabina (+ 31 ani); Cornelia, călugărită sub numele de sora Cecilia; Iulia (+ 9 luni) şi Emilia (+ 8 luni). După cum se poate observa, din cei 9 copii au supraviețuit doar 4, datorită mortalității infantile foarte mari din perioada respectivă.

Fiind avocat la Mitropolia din Blaj, Iuliu Maniu a participat la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918  ca delegat ales din partea cercului electoral Vințu de Jos, unde a fost ales ca deputat și în anul 1906.

Album de familie – George Pop de Băsești

Primpretor, judecător, deputat, președinte al Partidului Național Român, al Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și al parlamentului provizoriu al Transilvaniei, gospodar desăvârșit și mare mecenat, George Pop de Băsești se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalități care își au originea și au activat în Sălajul istoric. Este considerat ca a doua mare personalitate a Sălajului, în ordine cronologică, după Simion Bărnuțiu, fiind urmat de Iuliu Maniu și Corneliu Coposu.

S-a născut la 1 august 1835 în localitatea Băseşti, localitate care a aparținut județului Sălaj, până la raionarea de tip sovietic din anul 1950. Era fiul lui Petru Pop de Băseşti şi al Susanei Pop de Turţ. Ambii părinţi erau descendenţi ai unor mici nobili, care au primit aceste titluri în secolul XVII. A decedat la 23 februarie 1919, la Băsești

            A fost căsătorit cu Maria Loșonți, iar din căsătoria lor au rezultat două fiice: Maria Carolina, născută în anul 1861, care a decedat la numai câteva luni, la data de 16 ianuarie 1862; Elena, născută la 26 noiembrie 1862 în localitatea Băsești, căsătorită cu avocatul Francisc Hossu-Longin. Elena Pop Hossu Longin  a fost o reprezentantă de marcă a mișcării feministe din Transilvanie și a decedat la 15 mai 1940, la Băsești.

Album de familie – Victor Deleu

Victor Deleu a văzut lumina zilei la 25 mai 1876 în localitatea Pericei. Era nepotul revoluționarului pașoptist Iacob Deleu și fiul lui Daniel Deleu (1844-1896), jude-notar în Pericei, membru în direcţiunea Institutului român de credit „Silvania” din Şimleu Silvaniei şi al Iulianei (1845-1920), născută Cosma, fiica parohului român greco-catolic, stabilit şi el la Pericei. Din păcate, tatăl său a decedat la vârsta de 52 ani, în anul 1896, iar soţia sa, Iuliana Cosma a rămas văduvă cu 6 copii: Cassiu, născut în anul 1869; Regina, născută în anul 1870, căsătorită cu preotul Alexandru Sima, tatăl pictorului Ioan Sima; Victor, născut în 1876; Ioan, născut în anul 1877; Cornelia, născută în 1880, căsătorită cu inginerul agronom Lazăr Maior din Pericei şi mezina familiei, Sabina, născută în anul 1882, căsătorită cu Nicolae Munthiu, originar din Rahău (Alba), reputat economist.

După absolvirea studiilor în domeniul ştiinţelor juridice, Victor Deleu devine unul dintre principalii lideri naţional-români din zona Şimleului, la început de secol XX. A fost încorporat ca ofiţer în armata austro-ungară, unde a căzut prizonier la ruşi, iar aici, în lagărul de la Darniţa, a iniţiat şi a contribuit decisiv la formarea batalioanelor de voluntari ardeleni. A participat la Adunarea de la Alba Iulia, fiind ales secretar al adunării, membru al Marelui Sfat Naţional al Transilvaniei şi secretar general la Resortul (ministerul) Internelor, în cadrul Consiliului Dirigent.

După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Victor Deleu se stabileşte la Cluj, unde activează mai mult pe linia asociaţiei foştilor voluntari, fiind ales în funcţia de preşedinte al asociaţiei. Totodată, se implică în viaţa politică, fiind ales deputat al circumscripţiei electorale Şimleu în toate legislaturile. În această calitate a avut o contribuţie deosebită în domeniul organizării Jandarmeriei şi Poliţiei, lege pe care a elaborat-o personal în anul 1929, când P.N.Ţ. se afla la guvernare. De asemenea, în perioada iunie 1932 – noiembrie 1933 a fost primar al orașului Cluj.

Album de familie – Gheorghe Pop de Oarța

S-a născut în comuna Bicaz (sub Codru) la data de 23 aprilie 1865. Familia sa era originară din Oarţa de Jos și avea diplomă nobiliară din anul 1541. Tatăl său, Simion Pop era funcţionar, iar mama sa, Maria Vaida, casnică.

În anul 1894 s-a căsătorit cu Laura Pop, fiica judelui cercual, Alexandru Pop şi al Tereziei Şorban. Ca martor la cununie l-a avut pe George Pop de Băseşti, iar ca naşi de cununie pe fiica acestuia, Elena Pop şi soţul ei, avocatul Francisc Hossu-Longin din Deva. Peste numai un an şi câteva luni li se va naşte şi unicul lor vlăstar, Laura Irina, care a fost botezată de către George Pop de Băseşti.  Din păcate, fiica lor a decedat la o vârstă fragedă.

Pe data de 11 noiembrie 1918, în casa lui, situată în spatele Prefecturii, s-a constituit Consiliul Național Român al județului Sălaj, al cărui președinte a fost ales.

Ca o sinteză a întregii sale activități, redăm și noi ceea ce este scris, ca epitaf, pe crucea răsturnată, aflată în cimitirul „domnilor” din Oarța de Jos: GEORGE POP DE BĂSEŞTI, fost primul prefect român al Sălajului, avocat, decanul baroului Sălaj, senator, preşedinte al Consiliului judeţean şi al Camerei de Agricultură judeţeană, primcuratorul bisericii române unite din Zalău, decorat cu Steaua României în grad de comandor; 1865-1933. Mai adăugăm că a îndeplinit funcţia de prefect şi în ultimul an al vieţii sale (1932-1933). A fost jurist-consult pe viaţă a băncii „Silvania” din Șimleu, filiala Zalău și președinte al organizației județene a Partidului Național, devenit Partidul Național Țărănesc după 1926, în perioada 1923-1927, când s-a retras din cauza problemelor de sănătate. Zălăuanii îi spuneau Gyuri baci, deoarece timp de peste 40 de ani i-a apărat cu profesionalism și imparțialitate atât pe români cât și pe maghiari, în calitatea sa de avocat.

Album de familie – Coriolan Meseșian

S-a născut la 26 sept. 1873 în localitatea Acâş (fostul jud. Sălaj) din părinţii Gavril Meseşian şi soţia Teofania, născută Söter. Tatăl său a fost preot greco-catolic în Vârşolţ, Recea, Acâș şi Chieşd, unde a decedat în anul 1913.

„Coriolanul Popii din Chieşd” a absolvit studiile juridice devenind avocat în Șimleu Silvaniei, unde s-a căsătorit cu Adela Trifu, fiica vrednicului și eruditului profesor Gavril Trifu.

La izbucnirea primei mari coflagraţii mondiale, deşi avea vârsta de 41 de ani, este mobilizat în armata austro-ungară şi trimis pe front. Şi aici îşi va face cu conştiinciozitate datoria, fiind distins cu gradul de căpitan şi numeroase decoraţii pentru fapte de vitejie.

Revenit de pe front în toamna anului 1918, Coriolan Meseşian se distinge ca un bun organizator şi „însufleţitor” al spiritului românesc, contribuind la înfiinţarea consiliilor şi gărzilor naţionale din Şimleu şi satele din zonă. A fost ales în funcția de comandant al Gărzii Naționale Române din Șimleu Silvaniei și a primit misiunea de a asigura menținerea ordinii pe perioada cât delegații românilor din cercul electoral Șimleu au fost plecați la Adunarea Națională de la Alba Iulia.

După Marea Unire și până la moartea sa, survenită în anul 1932, a îndeplinit funcția de președinte al Tribunalului din Șimleu Silvaniei.